dar gustul pielii tale sub limba mea nu.
pahar după pahar frumusețea se duce dar sub
limba mea rămîne gustul tău.
și după moarte. acolo rămîne frumusețea
ca o corabie scufundată cu toată bogățiile ei
în mintea mea.

e atît de ușor să mor dar mereu greu să uit fericirea
asta atît de trecătoare, care trece din limbă în sînge și din sînge în creier
toate sînt atît de plecătoate dar nu și gustul tău prin mine
ca o moarte de o mie de ori ce nu poate șterge nimic.

frumusețea e trecătoare și moartea e trecătoare.
poate din iubirea asta nu rămîne nimic.
ce-a mai rămas din paradis n-a văzut nimeni vreodată.
atît de limpede e totul că dacă mă privesc într-o apă curgătoare
tot pe tine te văd. frumusețea se duce pe apă.
dar sufletul meu rămîne atît de neclintit
că te văd și în lacrimile de la ceapă.

frumusețea e trecătoare, fericirea e trecătoare, viața la fel.
ce e în inima mea e atît de neclintit și de viu că dacă inima mea
încetează sa bată, frumusețea din ea o face să miște la loc.
am auzit că morții sunt palizi și putrezesc.
eu o să fiu cu obrajii roșii pentru că frumusețea ta.