stăpânul zorilor a zis: - este ciudat să fiu aici
pe buze negre de ogor, în seara prinsă între stropi
copacii negri-mi dau fiori, - kalos gheron în haine ude
cu plete-n cer și barbă lungă, lipsit de voie și opinci,
pătruns de ploi, strivit de griji, la fermă-n vale paște vaci,
- misterul nu le-a părăsit, în tihnă rumegă înțelept,
stăpânul zorilor a zis: - va ninge mâine și la bâlci.



e dimineață-n zâmbet spart de nins duios, de nins ciudat,
eroic, simplu, altruist, făr a cădea la îndoieli, zăpada
doarme în copaci cu-auz și văz de potârnichi,
sub cer albastru egoist improvizează-un trompetist,
- câmpiile aristocrate își defilează haina albă,
iar căprioara ce-o-văzui stă dezbrăcată-n iarbă oarbă,
așteaptă mire-n fulgi de pene, doi aștri i se culcă-n gene
cu șoapte blânde la ureche: - acolo-n vale la izvor
stăpânul cerului ne strigă să primim timpul de molitvă,



stăpânul zorilor a zis: pentru a sparge orice teamă
cu el și eu îmi dau de seamă cum fantezia-i se-mpletește,
trompetai cântă hăt departe, dezgheață ceața-n albe plete,
la apelul astrelor ne cheamă.