Mi-am pierdut aripile de înger
Poate e mai bine așa
Smulse și cusute la loc de prea multe ori
Atârnau nefiresc
Omoplații mă dureau în fiecare noapte
Când demoni în căutare de trofee trăgeau de ele
Le-am pierdut și doare lipsa lor
Uneori mi se pare că încă le am
Le simt așa cum cineva își simte brațul ce i-a fost amputat,
Dar poate e mai bine așa
Mă purtau mereu pe drumuri ce duceau spre inimi închise
Doar în brațele tale îmi găsesc liniștea
Tu m-ai reparat, mi se spunea adesea
Da, dar cu ce preÈ›?