mă-ntreb ce ne-am face fără eternitate, fără zbor
pe un drum de cărămidă roșie
mergem mână în mână - oase calde, piele moale ca măduva,
doi lei ce-și urmăresc prada, transpirăm,
fier forjat pus în carantină, mă ia cu simptome de holeră:
fierbințeală globală, ochi duși în fundul capului,
sete extremă, gură uscată, piele creață (o ciupesc, întârzie să-și revină)
inima
ciocan electric, să nu îndrăznești să vii,
stai acolo sus pe jumătatea ta de glob, senin,
aici zilele au grijă de ele, ajung ele unde s-au pornit,
- ca un porumbel pierdut printre picioarele turiștilor
urmez fărâmiturile,
bufnițele cunosc bine orele, secundele,
sunt acolo și ele unde trebuie să fie,
nu știu ce te-a adus la mine,
nu știu ce m-a dus la tine,
sunt mulți care vin să mă întrebe,
își doresc și ei un birthmark dintr-un tatuaj mai vechi
cafea cu lapte pe umărul tău ( mine, fiind într-un loc ascuns de ochii lumii)
bile de loterie ne amestecăm în toate felurile posibile și imposibile,
vorbele, gândurile, buzele, ca la conferință
din gând în gând strănutăm, mă închin audienței
îmbujorată, scot băsmăluța din buzunar,
șoptesc cu jumătate de voce: al meu mă pomenește,
prezint lecția mai departe despre cum se supraviețuiește în eternitate
pe calea icao isa trimit niște vise, visăm,
suntem pe un vapor, ieșim în larg
o droaie de copii ne așteaptă acasă cu gurile căscate,
(sincer, am mizat pe un final dramatic, nu mi-a ieșit,
pe moment îl las așa,
azi e azi
72-21-2202)