Ascultă-ţi sunetul inimii
Cum bate,
Cum trece,
Cum revine,
Suntem clipe de nisip în
Noianul lacrimilor
Celor nenăscuţi
Celor decăzuţi
Celor fără speranţă
De-a trăi sub umbra pietrei
Sfărâmată de atei.

Nu spune unu,
Până nu treci,
Nu spune zero,
Până nu revii.
Nu trăi
Fără să mori,
Fără să mori,
Nu poţi trăi.

Aminteşte-ţi
Secundele tinereţii
Mici particule
Trecând prin tine
Atomi nucleari
Azvârliţi când - nici
Nu era încă născut
Timpul, viața,
Sunetul sau moartea.


O omule, tu
Umbră, spaima a naturii
O subjugi, sub al tău genunchi
O struneşti cu biciul tău,
Cu focul tău neostenit
De a şti, de a afla
De a nu greși,
Fără frica de a
muri,
Răpindu-i faima
Și adevărul
Gloria de a-ţi fi
Un singur zeu
Nepărtinitor.