să-ți spun despre jocul stropilor de lumină pătrunși în abur de cafea
ca să nu te tulbur mai bine tac
las mahonul să-mi povestească unde-i lumea asta alături de ce-am văzut
și te privesc cum stai ascunsă-n rama tabloului
nu-ți stă bine în silueta mâzgălită superficial de artistul vremurilor dar eu te văd pășind altfel

dacă mă lipesc cu obrazul de cărămizi mă prind în ele și le împrumut inima ca să ascult mai apoi cum cade tencuiala
a mea se preface-n praf peste vânt m-așează la fereastră

cuptoarele se fălesc în limbi de foc
n-au timp să nu ne spună privirilor alte povești