război e-n mine altora-l cunoaște
de ploi când spaima-n ochii lor e-avară
ca o speranță ninge-n primăvară
și rugi coboară sfinților în moaște.

pe drumuri plânse umbre trec pe-afară
pribegi, Divine haru-n tălpi le naște
și dă-le chei să li se-nvârtă-n broaște
a descuia la Tine uși de Țară.

o lacrimă în colț privirii mele
mi se arată-n pace să îi văd
în casa lor a nu mai fi prăpăd
și îngeri să le intre pe sub piele.

dar soarta nu le este pe atât
a se trezi ca dintr-un vis urât...