singura femeie care ne deschide ochii să putem vedea viața
sub brazdă
dimineața se dezbracă de ceață
vacile rup iarba uscată cu dinții
rumegă
păsările din nou cântă
se cheamă una pe alta la dezbrăcatul miresei
zăpada ar mai sta mult și bine
doar că un dumnezeu camion împrăștie sare pe drumuri
lacrimile seacă
pârâiașul de sub pod se șterge la ochi cu murmur cuminte
inimile-s bocale pline
poeții, ca iepurii ciulesc urechile
din zbor beau apele cerului
își udă buzele
cu primăvară
- fată harnică
care-și face treaba cu multă răbdare
când moartea renaște