Mai lasă-mi supărarea-n dos de armă
Și nu mi-o pune-n mână, lângă flori.
Nu-mi da nici glonțul, căci sub subsuori
Mă frige canea mea și-n zid mă `sfarmă

Durerea iar mă macină și-n pori
Mai simt din spaima dulce de la karmă
Mi-ai zice-înjurături și o sudalmă
Lipită îmi e haina, până-n zori.

Căci frica de războiul de la `graniți
Topește carnea, geamăt mult umil
Țin două mere, de la soră,-n `raniți

De-aș vrea să trec, în luna lui April
Stropșită ni-i și brânza, pe sub `braniști
Cu cerbul, iar m-aÈ™ duce, de copil...