Noaptea avea strălucirea topazului
cu licurici ascunși în așternuturi și
mereu bolnavi de iubiri trecătoare,
rătăciți,
ei pregătesc ritualul nopților viitoare
cerșind întunericului iluzorii scăpări,
iar îngerului păzitor
ghidul supraviețuirii la lumina zilei

însetați, ei stejarii feciori
răzbat întunericul dintre două pâlcuri
pregătind armistițiul conviețuiri-n
pădurea virgină, și
folosind strategia celui înșelat
ei neagă coșmarurile trăite
și se îndeamnă unul pe altul
spre terapia de cuplu a combatantului
rănit, dar veșnic în întuneric

prinși, în amurgul iluzoriu al umbrei,
pregătind un pseudotratat al dragostei
eterne,
transformă cuibul de rătăciți în fân
cu a celor dornici de aventură
și autori fără nume, până când
doi menestreli inocenți ai arcușului,
poate măreți prin dibăcie și dornici
în căutarea amorului
din nopțile cu lună plină,
le vor oferi o ultimă seară melodioasă
în poiana amintirilor.