lumea

așa cum o știi,
nor subțire cât acul minutelor,
mușcătură-nghițită
puțin câte puțin,

umbre-aruncate

pe măsură ce soarele, gay
învăluit de-o așchie
semilună
s-ar putea să te facă nervos
irite ca un
vânt rece,

în așteptarea nopții
păsările zbor spre țărm,
florile se-nchid, în fața teatrului nopții
greierii
cântă pe-un viezure,
în dungi de lumină și umbră,
stele lipicioase, pâlpâitor grăbesc,
sinapse
ce-mproașcă cu benzi de lumină
curg
în ochi din umbre
se-apropie,
se retrag în nord-vest,
pe flori de mai așteaptă cununa de sânge,

culmea iluminării

( dacă știi ce cauți,
la-nceput
s-ar putea să fii dezamăgit de-această strălucire
superdramatică)