Spre-a naşte umbra, Doamne, dă-mi lumină
Aceleaşi patimi tainei clipei fie
Cu mersul de statuie şi stafie...
A-ncepe veci secunda se termină...

În ochii care uită apa vie
Să văd cenuşa zborul ce-are vină,
Pe drumul reavăn culegând grădină
Pe zidul raclei florilor grafie.

Pe plumb scriind mirarea-n veac de oră
În ornic ceasul anii aducând
Corola vremii mi-este inodoră.

În loc a sta întregul nostru Când
Eternitatea-n luturi ne imploră
Spre-adânc de cer în Dumnezeu căzând.