ea dă la o parte lucrurile din drumul ei

le desprăfuiește le umezește pe alocuri

le contemplă în timp ce istoria fiecăruia

i se derulează în inimă și priviri se oprește

ascultă de parcă unul câte unul îi vorbesc

se șterge de sudoarea fericirii le pune la loc

câteodată le mai împerechează altfel

sub lumina sfioasă a vremurilor în care

fiecare lucru a apărut cu dedicație

multe clipe de dragoste în porțelanuri

rubine cristaluri bronzuri lemn de expresii

diferite în fotografii înrămate oval pătrat

dreptunghiular bijuterii orfevrărie pânze

pictate în ulei acril ori tempera cărți

mai noi mai vechi se oprește la câte-o pagină

citește și râde ori dimpotrivă

oftează ștergându-și ochii cu dosul palmei

praful dispare peste puțin se limpezesc lucrurile

puse sub uitare

ea vede altfel în urma ei lucrurile cuminți

cântărite ușor ca să nu se disloce clipele de fericire

să nu se fisureze bucuria

să le găsească la fel și mâine și poimâine

când fiecare obiect trecut prin epurare

s-a reîntors la locul său ea se așază pe fotoliu

ca-ntr-un muzeu de antichități fiecare lucru înseamnă

un pic din mâinile ei moi din inima ei blândă

din ochii ei cu licăre

o clipă se simte nemuritoare