sunt legată de tine ca de un rug,
altădată
tot ce-mi doream era să fiu curtată,
rugată,
dar nu mai e timp,
nu mai e timp
Bărbate,
te vreau acolo în regatul nopții cu toate armele tale,
rege-am să te fac peste apele deșertului,
numai cine n-a murit de sete nu știe ce e apa,
să-ți simt îndrăzneala,
zvăpaia,
strânge-mă-n ramuri ca floarea,
strecoară-te sub cămașa nopții, lin
să lunece
mâinile,
atinge-mă cu șoapta-ți, ușor
pierduți în ochiul mării, cu buzele-ți calde desfă aripile fluturi,
să nu mă uiți veci, domolește-ți setea-ntre coapsele albe,
adâncește-te-ncet ca o sabie, tot pământul să geamă cu noi
pe buze de bărbat
de femeie
ca șerpii să ardem pe rug, tot pământul să geamă cu noi
adâncește-te
-ncet
ca o sabie