între pleoapele mele ca
niște ape care te acoperă
sub valuri
te cuprind
te prind
mă prind ascunzând frunzele
vieții noastre care
se scutură
le păstrez cu emoție
ca pe o emoție
te privesc sub pașii vantului
de toamnă care ne strivesc
ne lovesc dorințele ca niște săgeți
arcul încordat se îndoaie
se frânge
iubirea ne dă târcoale ca un câine
care mușcă din inimi
ne sfâșie
urmaresc cu privirea dâra de sânge
care se prelinge de pe buzele
sufletului
dorul de tine se revarsă peste
malul gândului
nu te-am văzut de o clipă și deja
fără tine clipa este o stâncă care
se prăvălește peste inima mea.