oricât de mare iubirea ta
vine o zi când te desparți
în lacrimi
e acel împreună de-o viață

orice-ar fi
ceva te desparte
ramura frântă din sufletul tău
e dusă spre alte lumi

mereu mi-am închipuit iubirea
două brațe dunărene
într-un punct se amestecă
în altul își iau rămas bun

viața trece
o apă curgătoare cu zbucium
și zile mai calde
cât să vrei să fii strâns
aproape
fără suflare

oricât de mare iubirea
cândva
un braÈ›
se desprinde
și rămâi slut