ce înălțare
dincolo de sabia cuvântului
care taie respirația în două
te respir ca pe aerul primăverii
îmbibat de soare
de flori
de viață
albă și în adiere
ca o perdea unduită de atingerea
privirii tale
ce înălțare
dincolo de vârfurile gândurilor
înfipte în nori
ce înălțare
când mă prinzi în brațe
și mă ridici dintre marginile zilei
spre cerul veșniciei.