Parodie după
Doar timpul
de Ion Cănăvoiu

Apar ades, de naiba știe unde,
Un grup de cămătari clamându-și banii
Și n-avem cum să batem toți ghiolbanii,
Deși ne-ar fi de-ajuns doar cinci secunde.

Nu-mi amintesc să fi avut, cu anii,
Vreo datorie, deci n-avem ce-ascunde.
Treptat și enervarea ne pătrunde
Văzând că ne acuză mitomanii.

Doar timpul o s-arate cine minte
Iar noi o să veghem întotdeauna
Să nu ne stea băieții răi în drum.

Și dacă-n urmă-o să găsiți vreun dinte
Al unuia ce n-a-nțeles cu buna
E semn că circul s-a-ncheiat de-acum.

poezia originală

Doar timpul
de Ion Cănăvoiu

Răsar așa, din colț de amintire
Prieteni vechi ce nu ne mai amuză,
Avem, desigur, pentru toate-o scuză,
Chiar și când doare-n noi o ne-mplinire.

Memoria-i o veșnică ecluză
Datoare pururi cu o amintire.
Cum ne intrăm și ne ieșim din fire
Doar timpul este cel ce ne acuză.

Doar timpul știe că măsura lui
Prin noi e, iată, pentru totdeauna,
Cei buni, cei răi și cei plecați la drum.

Și dacă-n urma noastră nimănui
Nu-i calcă-n urmele-i mărunte luna
E semn că ciclul s-a-ncheiat de-acum.