se lasă seara
cu toată greutatea ei
peste întinderea pustie a
tăcerii
câinii latră în ei înșiși
înghițindu-și sunetele
dând din coada întunericului
și aruncând cu stele
eu stau la fereastra norilor
și număr visurile care
aleargă bezmetice prin
curtea inimii
izbindu-se de garduri
este o seară splendidă
ca o fecioară
care se îmbăiază cu
lumina lunii
se stropește pe sâni cu
țipătul ei violează liniștea
serii care
se retrage ca un animal
hăituit în bârlogul nopții
se lasă seara.