Din neauă, buze-s, spală-se miedul
În gene-ți triste, scapă-te, monadă
Cum glezna strigă-n cumpeni pinipedul
M-aș scrie, infinit de nopți de-s `roadă.

Mai haidem, sunt narcisă, trepiedul
Petale când mă-nvăluie, s-năroadă
Îmi spargi din oase, cum și ortopedul
Pădurii, barda-i de Crăciun și-n zadă.

Privesc spre țărmuri, apa-i ondulată
Când ochiul plânge, gluga să m-astrângă
Ca pe-un bătrân, greșeală laminată

De pe o bancă, culegându-mi, plângă
Dar cred că-n astă lume (niciodată)
N-a mirosit a stele, mult, în tângă.


18.12.2022