Bună seara
Am mâinile pline de tăieturi și vaga impresie
că nu te-ar interesa
Ploaia cade
paharele cad
ploaia ramane jos, paharele
se ridică
M-am ridicat parcă înainte încă de a mă culca
Și mă văzui adâncit în visarea care desparte
stelele, sau, mai bine zis
Care le apropie
Priveam prin hăul inimii mele către ei doi:
cum stăteau ghemuiți pe marginea scuarului
cum mașinile treceau pe lângă sufletele lor
Muribunde
cum brațele lui erau mai lungi decât ale ei
Cum pastrau cel mai mare secret al omenirii
Jos îmi erau ochii
Josnică îmi era privirea
Nimeni nu avea să afle
Mi-am visat apoi parcele cum croșetau
o pătură a lui Euclid pe care să dorm
Să dorm...
Să dorm?
Când cuvintele mi se îneacă sub ochi?
Când te aud tăcând cu mine?
Când te văd mergând ortogonal undei mele?
Când m-am trezit, tot visator, ceva rece îmi atarna sub ovalul ochiului
Am privit în sus: nimic
Am privit în jos
Chiar eram singur
Singur cu zeii cei uitați
Uitați și oamenii ce i-au uitat
Și uitați și aceia
Uitați, mâinile-mi desfigurate
nu le pot face uitate pe cele care n-au fost
Jos
Pe scuar
Fluturând a suflet

Am ajuns
Seara bună