Zilele trec și eu simt cum șarpele care îmi otrăvește durerea mă sufocă. Am reușit vreo două zile să fiu activ, să îmi rezolv cîteva proiecte de viitor care sa-mi aduca ceva bănuți și liniștea unui cerșetor cu cănuță zornăitoare și apoi parcă mi-a turnat cineva plumb pe inimă și așa trăiesc de parcă trag un sicriu greu după mine. Numai faptul că te iubesc mă ajută să rămîn între viață și moarte, cu speranța că te vei întoarce pîlpîind ca un chibrit în curent.

Am răcit și de două zile întreg corpul îmi pare înghețat pe lîngă flacăra de oxiacetilenă care arde în mine. Nu îmi mai pot controla gîndurile, se înjunghie între ele, cele care rămîn întregi trec mai întîi prin chipul tău să-i împumute lumina, deși cînd eram cu tine, vedeam cu mîinile. Ochii mei sunt durerea acum am început să văd prin dragoste, prin dragoste am văzut ce am greșit, cum pot repara și ce trebuie să fac mai departe ca să ne atingem așa cum o fac orivirileybui ucigaș cu ale victimei.

Îmi e nespus de dor de tine, și cînd zic dor mă gîndesc la foame, îmi apari atît de frumoasă, cea mai frumoasă imagine din lume, ca un orb căruia i-a revenit vederea, și care zărește bucuria prin pulberea de diamant din care-i făcută dragostea, prin pulberea de cocaină a lunii, din care-i făcută dragostea împărtășită. Și nici nu pot spera să te întîlnesc din întîmplare pe stradă sau la metrou, deși caut să te zăresc peste tot și cîteodată văd ceva ca umbra unei fantome strecurîndu-se prin mulțime și am senzația că dacă o să fim față în față o să-mi privesc moartea, sunt într-atît de lipsit de tine că dacă aș trece prin umbra fantomei nu ne-ai mai putea deosebi, sunt dezintegrat, Iubita mea, iubirea mea și pulberea fină din cristale de curcubeu din care-i făcută speranța mă apasă cu greutatea unui ghețar.

Ce pot face, dragostea mea, ce pot face să îți întorci iubirea către mine, ce trebuie să fac să răspunzi comarurilor meu care mă fac să mă simt prizonier în fecioara de fier, ce pot face iubirea mea să îți simt frumusețea ca bronzul din dragoste, să îți sărut buzele cum ți-aș săruta labiile și invers, ce pot face, Iubita mea mea, să-ți simt degetele ca niște flacări arzîndu-mi pieptul, coapsele, tot?

Te chem să ne plouă cu confetti din praf de stele, te chem să ne împlinim fericirile într-o singură fericire, te chem să-mi fi viața mea de acum înainte, inima mea, gîndul și visul meu! Te chem sa facem iubirea să poarte numele nostru în dictionare!