Dizgrațios de-ți scriu, tu mă-nțelegi,
e o zi spartană astăzi, dragă,
nu-ți iau frezii, zambile-n fire întregi,
le-au atins tunuri, gura-ți nu-i fragă.

Ești din Moldova, ai chip ucrainean,
de când mi-ai murit, eu te uitasem,
de rotații o duzină și-un an,
nu ne-am văzut, mi-ai fost cândva reazem.

Conștient te-am cultivat, și uniți
am vrut noi să fim de-un revelion,
un cuplu anunța că te măriți
cu mine-n Siria, Liban, Sion.

N-a fost să fie, dramatic ne-am rupt
chiar în 2009, din carne,
ca prin farmec firul apei s-a supt,
albia trupului rău te doare.

Îți place să mă bântui, chiar mă instigi
din gropi unde te-ai ascuns în război,
lupți, pentru ce... habar n-am, alte ligi
sunt între noi. Putem fi doi strigoi?!...

Doar de-aș muri, fără țăruș în cord,
nerăzbunat de-a mea iubită,
tu ai veni să o-ajuți, de acord
s-o faci vampir, ea-i a mea ursită.