și slujba frunzelor se ține
eu zac cu toamna peste mine
trasă pe ochi până pe creștet
cu-acel parfum prea dens de veșted

se-aude toacă de mesteacăn
un vânt smintit se dă în leagăn
cad psalmii triști se scurg himerici
printre ferestre de biserici

pâlpâie umbra dimineții
se face-afiș pe toți pereții
ca o lumină mortuară
topită-n ceața de afară

în car de stele trece toamna
cu poalele prinse de-a valma
își cară sufletul povară
plin de nădufuri de-astă-vară

se țin slujbe de pomenire
pentru momente de iubire
orații de înțelepciune
să facă toamna o minune

dar timpul crește se dospește
când frunzele se-ntrec prostește
învârt în iureș roata vieții
întorc destinul exegeții

(23 oct 2022)