Pierdut, fior de miezul nopții,
Mă trezesc și-ntuneric te privesc,
Te simt prezentă, te ating,
Tu vis ce rămâne neîmplinit.

Chip de dor...

Căci lumea asta mare-i trecătoare,
Ești tu para mea, izvorul de lumină,
Și-n ochii tăi am găsit incertul în sensibil,
Ce-n suflet arde-mi ca o fiară.

Chip de dor...

Te-amintesc cum numai mâine
Un zeu poate să te-amintă,
Cu putere, pasiunea vieții,
Și-ntr-o clipă, unire, veșnicie

Chip de dor...

Tu ești o proză de răspântec
Un chip, și dor-mi rupe să tânjesc,
Și-n fiecare zi te-amintesc mai mult,
Căci doară zei în coaste se renasc.

Chip de dor!