*o coroană de prisos*

atârnăm de ochi plăcuțe pe care scrie
„închis”
programul de funcționare
„reveniți mai târziu
peste o viață sau două ar fi cel mai indicat”

amerizarea în portalul vederii nu-i ușoară
lecțiile de protecția vieții
plătite cu sânge și rabatabile dimineți
oferă oarecare siguranță

deșertul usucă pupila oasele voința de-a cântări nisipul
cu talpa

urgent
evacuăm din ea piramidele indiferent în ce punct cardinal
fac reverențe grațioase timpului
dacă exilăm în masă faraonii cu toate misterele
oceanele
și balenele care înghit lumina și macerează
carnea friabilă
vom putea face loc misterului

ochii noștri suferă de-o supradoză de realitate aproape mortală

singurul remediu
o golgotă înghițită cu toate răstignirile actuale
precum și cele prescrise

înălțarea așteaptă cuminte să ne îmbrace