tăcerile albastre le-am transformat în rapsodii
privighetori și ciocârlii mi-au fost învățătoare
emoțiile-mi par pufuri line, fine de păpădii
zboară prin zarea speranței înfloritoare.

lirismul străpunge și inimi de piatră
când lumina acoperă zidurile cu blândețe,
când focul iubirii coace pâine pe vatră
când zâmbetele par flori însorite pe fețe.

iubesc Timpul lumii mentor vorbitor creativ
mă rabdă, mă iartă, zilnic mă șlefuiește
mi-a dat în dar talentul ocult narativ,
și romantismul care printre raze plutește.

lumina universului și-n mine glăsuiește
entuziasmul meu se înalță și crește.