Luau românii-o frunză-
ovală de salcâm
și cânta codrul
ușor chiar ritmat
din buzele și pieptul lor,
luau strunele de vioară
le tăiau mai mari, mai scurte,
le puneau în rama primei harpe
și cântau din țiteră,
tăiau o bucată
de strună sărită
dintr-o scripcă,
o prindeau la capete
și loveau din... drâmbă
până târziu în seară

Ia hai să facem un experiment,
să ieșim, pentru un pic de relaxare
din Împărăția Dinților
la o horă pe-acest reînverzit plai,
să ne-aducem aminte
de Angela Moldovan,
ce ne cânta numai un zâmbet
"îs veselă mereu",
de flăcăi "ce-s vinovată eu
că roiesc în jurul meu"

Ori pe la Lugoj "uite-așa se joacă fata
și pe stânga și pe dreapta,
uite, uite-așa", tinere avem destule
să le cheme de "la voi la șură"
tinerii să se uite pe sub căciulă
să-și aleagă partenere
pe sprânceană
în "Ana Lugojana"

Sunteți extraordinari, copii,
vântul ne duce-ncet înapoi
înspre malul stâng, Dunărea ne-ajută
să ne refixăm ferm pe-același mâl, tărâm,
pământ roditor de-avuții pentru urmași
după ce am tot lopătat până-n Germania

Acum începe săptămâna mare
"La Semana de la Sagra"
și pentru românii
stabiliți în Spania
c-un joc primăvăratic
cel dintâi de prin prier,
"horă mândră ca a noastră"
nicăieri în lume n-om găsi,
fete neluate și soții
mai faine decât româncele
nu-s pe pământ
oricât am căuta