ştim locul şi leacul
înotdeauna partea plină
a paharului prea grea cutreier
desculţă să nu te rănesc
tot verdele copt

ne credeam absolviţi
de greşeli de greşiţi
uneori coboram
mai devreme
din leagănul lunii

hoinăream prin inima ta
dintr-o parte în alta
peste iarba crescută
din seminţele proprii drumul
invers e viu într-un semn

tu aprinzi o lumină
caut prin venele cave poezia
doar privind spre castel
ca doi fumători înrăiţi
trăgând diferit din aceeaşi ţigară

de zile de nopţi nesfârşit
se-ngână cu foşnetul ierbii leagănul
lunii se mută sub tâmplă
împreună privim umbra dragostei
noastre ...un munte urcând