E noapte și nu știu ce se întâmplă
Cu Soarele plecat din nou să doarmă,
Încarc și-mi pun din nou pistolul sus, la tâmplă,
Dezactivând din suflet ultima alarmă.

Nu-mi place noaptea, Luna-mi pare rea,
Aud poeți cum sar de la balcoane,
Aș da orice ca Soarele, acolo sus, să stea
Neîntrerupt mai multe ore... milioane...

Văd asasini la colțuri și fantome,
S-au stins luminile cam toate pe Pământ,
Urâtul se aude și se vede în forme
Imaginate-n chinuri, blestemate-n gând.

Trec orele, nesomnul, trece înc-o noapte,
Spre miazăzi începe bezna să se înmoaie,
Îmi sunt coșmarurile toate coapte
Și mi-e odihna doar un foc de paie.

Te cert din nou, măi Soare, dimineața,
Că dus ai fost și m-ai lăsat orfan
De tot ce e lumină și ce înseamnă viața
Apusă peste noapte, mai scurtă an de an...

Te-aș împușca! Îmi iau pistolul de la tâmplă
Și-n raze aș vrea să-ți trag vreo zece gloanțe,
Dar dacă te omor, diseară chiar se-ntâmplă
Să mă lași pradă nopții mult, fără speranțe.

Așa că ies la geam să te văd răsărit
Și să-ți arăt și cearcăne și înc-o insomnie,
Mi-ai fost azi-noapte demon, acum îmi ești iubit,
E clar, relația asta așa e pe vecie!