reîndrăgostit
tot plebeu
de mult stau
în altă jumătate

de mult m-am oprit
să mă înalț

de mult îmi zidesc
viața ca un sculptor
ori ca rândunica
într-un colț uitat uman
așa de nebună
după rânduiala sa

de mult tot strig
cu lăstunii
prigoriile
porumbeii

tot dansez în zbor
citesc câte un mers
tot văd filmul
istoriei distrugerii
tot urc spre nori
tot cobor și nu mai am
prea multe
de contemplat

de mult creez la locul meu
unde sunt mă țin
nu plec din spațiul drag
de mult mă supăr eu
de mult îi enervez pe mulți
cu scrisul pe jos
găinaț

de mult mărturisesc
n-am mai savurat
dulceața fructelor
numite coacăze proaspete

uite câteva
pe grisul cu lapte
dintr-un castronel

parcă-ar fi-ntr-un ciorchine
roșu și negru
parcă-i aura mea și-a iubitei
mele rândunici
într-o inimă
unită pentru totdeauna