"Como estamos, hoy eh",
cum mai stăm, ha,
stăm cum ne așternem, "n'est pas", "isn't it",
ni se-nchide ușa
de la garajul-grajd indoeuropean,
n-avem ce să căutăm cu trupa altuia
Salvador Dali e în toți, e omul
c-o mină suprarealistă de azi
cu față de rocker spaniol cam scrintit
e și-n fețele unor gitani... andaluxi,
nu andaluzi, de ziua internațională
a romilor, gașparilor

Dempsy năzdravanul, energicul, nerăbdătorul
se tot fâțâie-n lesă,
Dempsey drăguțul e combinația fericită
dintre un ciobănesc carpatin de-al nostru
pe care scrie în alb-maro-negru "crăpați",
"din coadă nu dați",
și-un lup cehoslovac,
numai primăvară revoluționară
la București, Iași, Cluj nu mai vine,
dacă în Praga a fost în 1968, de-am tremurat
și noi cu rușii adunați pe Prut ciopor

Dempsey se pregătește astăzi
de parada romilor,
ieri a vrut să miroasă câteva fuste
și niște pantaloni de gabori
vrem să-l facem din dulău de turme
noua rasă de câine polițist Rin-Tin-Tin
dintr-un război mai romantic, pe adaptări,
să migrăm ca popor și noi românii, nomazi,
să o luăm ghidați de Dempsey prin Bolivia,
Paraguay, Peru, Patagonia
și să fugim din acest colț al Europei,
viitor Vietnam

Am găurit placa de fier de deasupra
porții din curticica lui Dempsey,
cu burghiul-bormașină

Când Dempsey acum zgâlțâie
porțile de fier
ale Carpaților
se-aude până în Tatra

https://m.youtube.com/watch?v=EZOyRg62brg