după ce smulg tâmpla din țărână
dau reject oricărei vini
știu că nimeni nu cade înlăuntru său
fără vamă
aștept semințele
ca pe Iisus

am aruncat în apă sfințită
muntele calvarului
nu mai serbez tortura
și nici sângele care-a strigat la ceruri
refuz să hrănesc nesfârșit
cancerul nopții din oase

traduc în adevăr porunca
îngrop un asfințit sterilizat de verde
serbez lumina
nu umbra din lucruri
nu mai trebuie să repeți cu miile de ani
că înălțarea mi-a șters păcatele
singura penitență
a fost să răzui stigmatele din palme

cred
atât de adânc
pre cât de înalt mi-este cerul
și bucuria
pe care am scos-o din apa Iordanului
cu palmele tale
frate

când mă cuprinde furtuna
strălucirea privirii
este singurul barometru

tâmpla înghite ca pe anafură
timpul