Coboară preotese, nu-mi-înspăimânt
Nici buza de argint nimic nu-îngaimă
În rochia mulată, cea de ceai, mă
Mai salvează diferențieri de jurământ.

Pribeagă, miere-n păr și-un zvânt de spaimă
Ce îmi veghează osul, la mormânt
Privesc spre bulgări, asprul, gri, pământ
Unde mai stau, pe lângă flori și-n faimă.

Și dacă n-oi mai fi, cine-mi mai crește
Pe huma albă, fără ”Celei pază”
Căci zâna bună nu se înroșește

Pe la obraji, o lampă mai vibrează
Rostogoli-va basm la lapte, rază
Să mai împartă boabe ca pe-un pește.