Un chin lăuntric mă inundă,
Arzându-mi inima flămândă
Scântei din lacrimi pe hârtie,
În umbre zac o veșnicie.

Bătăi de inimi bat în noapte,
Un tremur îngropat în șoapte.
Privirea ta sculptează-n mine
O viață plină de suspine.

În tăcere lung privesc,
Mintea să îmi limpezesc,
Întristările târzii,
Îmi stârnesc melancolii.

Viața este ca o umbră,
Se propagă într-o secundă,
Tinerețea se scufundă,
Existența se afundă.

Gânduri bune, flori de lună,
Gânduri rele, praf de stele,
Îngeri mii cu aripi vele
Se împrăștie spre ele.

Și-n noroiul cel zăresc,
Chipuri limpezi înfloresc.
Curcubeie de iubiri,
Ce se amestecă-n priviri.

Un vis flămând de amintiri,
Din viață strecurate-n noapte,
Culori de ceruri oglindesc,
Bătăi de inimi le păzesc,
Fiori de șoapte le străbat,
Cu inocență toate.