Parc-am fi doi străini străbătând,
O potecă sinistră şi goală,
Căutând depărtări pe pământ
Pe-o planetă lovită de boală

Doi iubiţi, de idei înrobiţi,
De iluziile antagoniste,
Rătăcind printre meri nerodiţi
Într-o vară prea rece şi tristă

Trubaduri, prin cetăţi clandestini,
Ce-s legaţi de o singură soartă,
Încercând printre garduri de spini,
Amândoi să deschidă o poartă

Parc-am fi doi amanţi apatrizi,
Întâmplaţi într-o singură noapte
Care urcă pe munţii arizi,
Împreună în drumul spre moarte

Şi în vara cea fără de meri
Ce-au rodit doar o singură dată
Vom fi singurii oameni stingheri,
Suferinzi de-o iubire ciudată

Noi suntem doi migranţi alergând,
Printre patrii, ultima oară,
Doi bastarzi chinuiţi pe pământ
Ce se strigă -nainte să moară

Noi am fost doi nebuni străbătând,
Două vise ce nu au fost vise,
Nişte cai prin neant galopând,
Peste iarba care-i otrăvise