sunt os despicat într-un maldăr de oase,
iar albul din mine se scurge încet
o trecere-n fugă puterea îmi coase
mă lasă-ntr-un geamăt, un fel de ascet

s-adun iar în mine cumplita povară
a vorbelor oarbe, a duhului mut
nu-mi cere să caut, spre-adâncuri coboară
și scutură sensuri de praf așternut

lucrez în tăcere și unghii se-afundă
în pieptul meu tare cu aerul stins,
când trupul meu așchii, în clipa rotundă,
se-mprăștie simplu în tot ce-i Cuprins...