-50-

Când salcia tremurătoare-n apă

își oglindește chipul, tu, pe malul

plin de verdeață, i-asculți tânguirea.

Și oare cui de sălcii să-i mai pese

când omenirea-i frântă-n griji mărunte?

În al lor tremur îți citești destinul.

-51-

Lasă-i pe cei ce gloria deșartă

țintesc, mânați de oarbele dorințe;

rămâi deoparte, sihăstria-i blândă.

Singurătatea, știi, nu-ți e povară,

nici anticameră a servituții.

Proscris nu ești dacă-ți urmezi chemarea.

-52-

De-acuma știi: de glasuri de sirenă

nu ai să scapi, căci tuturor pe lume

chemarea vană le va fi stăpână.

Nici însoțirea, nici singurătatea

nu-nseamnă ferecarea libertății.

Cel ce iubește liber e ca visul.

-53-

Să taci ca peștele când vorba crudă

ți-e aruncată-n față. Cine, oare,

nu s-a lovit, în viață, de nemernici?

Nu te retrage în mizantropie,

cărarea fără spini nu-i pentru tine.

Te-ncearcă Dumnezeu, să nu pierzi calea.