În-dumnezeind

Tot ce se-nvârte-n jurul meu
E blestemat și rece
Și chinuind ca un ateu
Viața mi se trece.

Ispita răului deplin
În mine se-nfiripă
Și îngerii din cer devin
O urmă de risipă.

Am încercat să fiu iertat
Păcatul este mare!
Și ruga mi s-a spulberat
Pirzând orice scăpare.

Căzut din nou într-un păcat
Am fost de mult pierdut
Ca cel dintâi Întunecat
Ca Lucifer tăcut ...

Ce am cerut nu mi s-a dat
Că nu era să fie!?...
Și om am fost, considerat
Iisus din profeție.

Marius Doroftei