Uite aici, am confiscat
câteva pistoale și arme automate
pitite la granița sau garníța răbdării
printre site mici și mari,
în rucsac,
mai noi ori mai vechi, și din primul
măcel mondial, și din al doilea, mai rapid,
și din rechemarea la noi a nemților —
4000 de militari permanenți
de către unul Marcel Ciolacu, baciul de fier

Dăm unul lui Dragoș,... știe și el
să învârtă butucul, să pună glonțul,
să apese pe trăgaci la tâmpla sa,
să-l înmâneze adversarului său,
iar să-și așeze spre frunte țeava,
să-l mai dea și dușmanului,
la urmă să-l pună chiar între ochi,
în mijlocul vedeniilor neartistice,
apoi... poc

De mai apare un fanariot să se ia
de pacea statului liber, democrat după 1990,
să atenueze mult inerția
de funcționare a Poeziei
ca stadiu pașnic agonal, de agoră intelectuală liniștită
și deseori veselă,
îl punem să joace ruletă rusească
tot pe mortul deja împușcat Dragoș,
nătărăul cu țeasta zdrobită,
blândul prof revoltat

Ne este dor de Viorel Ilie Stănică,
de-un VIS al lui Nică
ieri artistul remember-ului liniștit,
ne e dor să reapară poetele de orice vârstă
sprințare în texte și conversații gentile,
ne e dor de inspirația liniștită,
de uitare de sine, transă, nepăsare,
prietenie ca frăție, suroritate artistică,
nu mai admitem anticreativitatea
ca pe vremea domnului muntean fanariot
al ciumei, pauperizării muntenilor,
vrem să vedem limpede drumul robilor pe cer,
o Cale Lactee a realei boeme artistice,
nu un voievod răzbunător, blestemat