Delirul de grandoare să-l persiflezi oriunde

cu mâzga-i lipicioasă se-ntinde peste lume;

poetul autentic metafora și-o tunde

să crească și-mpotriva celor născuți din glume.

Vezi câte-un ins nostalgic după înalte-onoruri

(un fum în risipire tot crede că se-nalță),

e ars de patimi grele, de-ntunecate doruri,

în soarele cel negru gândirea-i se răsfață.

Șezi calm, nu ai vreo treabă cu-acei ce-s plini de sine

(nemăsurat orgoliu ucide tot ce-i pașnic),

că timpul va reține doar ce-i pornit spre bine,

nu morbul răutății ce te-nconjoară strașnic.

Fii sigur: repetonții n-au ce să te învețe,

ferește-te de faima lipsită de noblețe.