erzsébet báthory și omul-stea din pod de la Čachtice

.
s-au tras porțile de întuneric dar veghează omul-stea
într-o inimă de gheață nu revine-n veci agent termic
ninge fad în podul spart al întemnițatei din čachtice
altădată zăpada avea gustul sărat al unor zvârcoliri
lichenii prosperă prin schelete de fotolii cărți oculte
pe fecioare-de-fier lemne funii de lungit & descărnat
afară-i urgie printre molizi seva-n plante mici s-a stins
contesa erzsébet báthory se mai plimbă pe proprietăți
se luptă cu țăranii din sate să-i dezvețe să se-nchine
pentru ea s-arunce-n lac crucifixe madone sau rozarii
cât de ușor dintr-un tânăr slovac se face-un monstru
dar ce însângerată îi va fi întoarcerea printre normali
bolile its neștiute bat și spulberă omătu-n valuri mari
se-ncolăcesc cu febre vome fulgerări de iele-n paturi
se-aude că din senin s-a aprins grajdul lui ferenc baci
iar se iubea cu erzsébet căsnicia dura de zeci de ani
au pornit limbile celor doi prin foc să mistuie în chinuri
fără a mai frige două junici totuși le-a scăpat din labe
chiar taurul comunal fiindcă omul-stea de la čachtice
a sosit la țanc spre a exorciza prin recitări de mantre
prostimea de la sate și a trezi turismul science fiction
.
doar el știe s-o iubească pe erzsébet îi oprește delirul
de strigoi printre muritorii olahi șvabi maghiari slovaci
omul-stea este chiar lupul său astral care a mușcat-o