piatră, chiar și tu ai oftat
și nimeni nu te-a văzut
doar vântul ți-a purtat
spre văzduh
suspinarea

piatră, chiar și tu ai lăcrimat
și nimeni nu te-a văzut
doar mâna verde a pământului
te-a mângâiat

piatră, chiar și tu
ai vrut să te iubești cu o piatră
dar te-ai născut fără brațe
și au ieșit doar scântei
la orice atingere

o, dar ce dragoste
rece, dură și nemiloasă
trece prin tine
deformându-te
fără să te întrebe
ce-ai vrea să devii

piatră, chiar și tu ai visat
să fii pasăre
și nimeni, și nimeni
nu ți-a dăruit zborul

chiar dacă ești mai înțeleaptă
decât metalul
decât copacul
decât vulturul care
pe umerii tăi cei înalți
își crește puii

arar, o mână te-a aruncat
doar ca să lovești
fruntea, lighioana
sau apa născătoare
de cercuri

piatră, nu-i bai
cu mine, o eternitate
vei fi

și ne vom iubi
și ne vom spune povești
și vom zbura dincolo
de somnul nostru adânc