Nepasăre, mă mistuie cenuşa
Şi nu mă naşte-n a pricepe zborul
Din buzunare ban de Luntre, chiorul
Voi scoate către linişte acuşa.

Înaripat îmi este numai dorul
Ivit pe urme închizându-ţi uşa
De a nădejdii aţă trag păpuşa
În teatrul unde-i nevăzut actorul.

Frumoasă şi degrab poftind la Mere
Mi te-amintesc din piepţii altui an
Când nu aveam nimic de dus să spere.

Mi-e mort pe zări amorul tău tiran,
Ca o dovadă totuşi de-nviere
Din scrum drept Phoenix suie un alean.