Mai pune-te, române, cu burta și pe carte,

Și nu mai fi cu mintea la faimă și la bani!

Renunță la mândrie, acum când ești pe moarte,

Privește-adânc în tine și nu la alți dușmani.

Acum ori niciodată, salvează al tău nume,

Ce se confundă-adesea cu nemuncitul ban,

Și demonstrează-ți ție și-apoi la-ntreaga lume,

Că ai și-alte origini, de dac și de roman!

Mai lasă celularul, de vrei să-ți fie bine,

Învață și muncește, ai grijă de copii,

Iubește-i și pe alții cum te iubești pe tine

Și zi-le vorbe bune cât încă mai sunt vii.

Respectă cu strictețe preceptele divine,

Și lasă moștenire credința la nepoți,

Și nu-ntreba adesea: la mine, Domnul, vine?

De ce nu am avere, să o împart cu toți?

Mai lasă pizmuirea, barbara răutate,

Și fii curat la suflet, la cer ca să răzbați,

Trăiești într-o-nchisoare, iar sfânta libertate

O vei avea cinstindu-i pe toți cei încercați.

O mamă ți-a dat viață, un om cu suflet mare,

De ce nu ești ca dânsa și pe-alții îi dobori?

Renunță la blesteme, la neagra supărare,

Să-ți iasă doar căldura din ochii zâmbitori.

Cuvintele să-ți fie ca viața ta frumoasă,

Să-ți fie bunătatea mereu pe primul loc,

Să-ți fie țara - mamă și-ntotdeauna - casă,

Iar pentru toți românii, să bagi și mâna-n foc.

Pe-oriunde vei purcede, să faci doar fapte bune,

Să îți deschidă poarta spre-un viitor sublim,

Și dezlegat de rele, prin sfânta rugăciune,

Să vezi întreaga lume din zbor de heruvim.

Renunță la negare, renunță la trufie,

Acceptă transformarea, fii omul cel mai bun,

Pe toată seminția din dulcea Românie,

Să o inviți la masa de Paște și Crăciun.

Acum ori niciodată, nu o lăsa pe mâine,

Salvează al tău suflet, așa vei fi erou,

Și-mparte tuturora din codrul cald de pâine,

Fără s-aștepți cerșirea sau falnicul ecou.

Mai pune-te, române, cu burta și pe carte,

Și nu mai fi cu mintea la faimă și la bani!

Renunță la mândrie, acum când ești pe moarte,

Privește-adânc în tine și nu la alți dușmani.