Am dorit mult
să privesc marea.

Am găsit un poem,
legănat de cuvinte,
să nu supere pe nimeni.

Foarte bine, i-am spus
când valurile mi-au adus
mângâiere peste
gândurile trezite.

Am ascultat în liniște
un cântec, precum o atingere,
în care îmi lăsasem inima.

Neluând în seamă,
câteva cuvinte
mi-au ajuns
pe buze,
ca un sărut firesc,
din dragoste,
întoarse.