O ea, în cimitire reci și-n lambă,
De mi se prinde-n mine, greu, galantul
Sfânt crâng de oase, poate elefantul
Trecând pe pânze-mi, sub o stea în stambă.

Căci ce e totul, cerul, sidefantul
Precum o nuntă, în pierduta gambă;
Din chihlimbare moi, bătrâna sambă
Și-un vis de-al meu ce-mi sparge, tot, liantul.

Aflat-am despre Dumnezei și de Duminici
Nu îmi spuneam decât ades, în buze...
Termite, să mă treacă, policlinici,

Doar cu femei de coaste și lehuze;
Dar ea... aceea, mult prea mult, în cinici
Necuvântată-n șoapte, ce obtuze!