Tu aveai mereu în ochi răsăritul
Și spuneai că eu am pe buze
Soarele la apus,
Între noi câteodată erau umbre
Dar și lumini ce izvorau
De undeva de sus.
În ochii tăi se oglindeau
Atâtea culori,
Că îmi furau privirea deseori
Și nu mai știam dacă sunt
Pe Pământ,
Sau plutesc pe o aripă de vânt.
Te-aÈ™ fi putut picta
ÃŽn tablouri cu stil,
Aș fi desenat ochii tăi, ca de copil
Și un Univers care ne-ar fi zâmbit,
Da, te-aÈ™ putea desena
La infinit.
Tu ai în ochii tăi mari
Răsăritul soarelui glorios,
De aceea când mă privești
Insistent,
Eu mă uit mereu în jos.