aș vrea să pot spune:

uite, am inventat călătoria în timp

poți revedea pe oricine

sau poți vizita viitorul

pentru a ști ce să corectezi în prezent

uite, sunt capabil

să vindec orice durere

sunt capabil de înfăptuirea

atâtor și atâtor minuni...

și aș mai vrea să pot spune:

uite, împreună cu visele mele

am trecut pragul vieții

e numai fericire dincolo

e tot ce vrei să-ntâmple

dar nu se poate întâmpla

aici, pe pământ

e gândul tău atotputernic

care guvernează

noua lume creată de tine

iar Dumnezeu e prietenul cel mai bun

care își face simțită prezența

exact atunci când ai nevoie de el

aÈ™ vrea, aÈ™ vrea

ah, cât de mult aș vrea...

dar tot ce pot face

este să-ți dăruiesc un poem

care să înflorească precum ghiocelul

în primăvara ochilor tăi

făcându-te pentru o clipă să uiți

de iarna nesfârșită a tâmplelor

de frigul care ți se insinuează

ca un șarpe prin văgăunile pielii

încercând să-ți înghită

fiecare bătaie de inimă

și, apoi, inima toată

doar atâta pot face

iartă-mă că nu pot amesteca nemurirea

în sărutul cuvintelor mele

iartă-mă că sunt doar un om

care își trădează

umbra lui credincioasă

străduindu-se

din tot muntele cărnii sale

să ridice o aripă

care să atingă pleoapele cerului

și să înduioșeze o stea