Rob, cap, strâmb, desenat, orb, cuvântul
Din care aș vrea să te sorb, așteaptă
Să mai fie încă o dată trăit.

Chipul său gol, vulg și trist,
Precum un rol de artist, rămâne viu
Numai în vederea ochilor ce îl privesc
Unde frământă, împarte, taie, ascute
Rostogoliri din proprii volute...

Valuri încarnate în mare
Dinspre cealaltă îndepărtare
Ce ating, risipesc, sting, împing,
Strigă, urlă, lasă, uită și tac...
Umbra crescută în piatră.

De acolo, cu brațe de iederă,
Incestuos se învelește.

Și iar un rol îi înflorește pe chip
Din lumina ochilor ce îl urmăresc.

O masă de linii, nuanțe, culori
Înmulțite de scenă și spectatori,
Carne a privirii ce se întinde
Din aripi și îl cuprinde.